1. Boală „importată” din Statele Unite ale Americii. În prezent este considerată cea mai mare amenințare la adresa livezilor de gutui, păr și măr.
2. Primele simptome ale bolii apar primăvara devreme pe flori, care se ofilesc, se brunifică și apoi se înnegresc. Simptomele pot fi confundate cu cele produse de monilioză.
3. De la flori, bacteriile trec la lăstari și ramuri. Frunzele atacate se brunifică, apoi se înnegresc însă rămân agățate de ramuri și nu cad nici măcar dacă sunt scuturate.
4. Cea mai periculoasă formă de atac este cea a lăstarilor. Atacul pe lăstari este și cel mai ușor de identificat, vârful acestora încovoindu-se ca o cârjă, căpătând o culoare brună, care înaintează spre baza lăstarului.
5. Atacul pe fructe apare atunci când sunt încă verzi, sub formă de pete opărite, care apoi se brunifică. Fructele atacate se zbârcesc, se mumifică și rămân agățate pe pom.
6. Atacul acestei bacterii este de regulă însoțit și de un exudat de culoare galben pai, roșu închis, portocaliu sau brun.
7. Atacul poate prezenta simptome similare și pe ramurile bătrâne și coletul pomilor.
8. Infecția se produce prin intermediul vântului și al ploii, al insectelor polenizatoare dar și al celor dăunătoare, precum și al păsărilor. Astfel, infecția pe distanțe de până la 100 m se produce, de obicei, sub acțiunea vântului și a ploii, până la 5000 m, infecția se produce din cauza insectelor polenizatoare care transportă polen infectat în florile pomilor sănătoși. Vectorii de transmitere a bolii la distanțe mai mari de 5000 m sunt păsările, în special graurii.

Cum poate fi prevenit: 

1. În primul rând, prin tratamente chimice în perioada de repaus a pomilor (până la intrarea în vegetație).
2. Instrumentele cu care se efectuează tăierile primăvara vor fi sterilizate cu alcool 70% sau cu soluție dezinfectantă pe bază de clor, înainte de a trece la un alt pom.
3. Stupii de albine vor fi ținuți departe de livezile de gutui, păr sau măr infestate.
4. Foarte importantă este și densitatea pomilor în livadă. Cu cât pomii sunt mai deși, cu atât pericolul de răspândire a bolii este mai mare.

Cum se combate bio: 

1. În viitorul apropiat se preconizează utilizarea unor bacterii antagoniste față de Erwinia amylovora, precum: Erwinia herbicola, Pseudomonas fluorescens, Bacillus subtilis și Pseudomonas viridiflora.
2. Toate ramurile afectate de această boală vor fi îndepărtate prin tăiere, la minimum 30 cm mai jos de ultimul semn de afectare. Tăietura se tratează imediat cu un fungicid concentrat pe bază de cupru și apoi se acoperă cu o vopsea pe bază de ulei.
3. Toate organele atinse de infecție (ramuri, lăstari, frunze, fructe) vor fi distruse prin ardere după îndepărtarea de pe pom.
4. Prin combaterea (în faza preflorală) a insectelor dăunătoare transmițătoare ale bolii se limitează transmiterea bolii la pomii sănătoși.
5. În unele țări se folosește streptomicina în tratamente împotriva focului bacterian, însă, din motive bine întemeiate, în România, antibioticele de uz uman sunt interzise pentru tratamente la pomi. 

Cum se combate chimic : 

1. Tratamentele împotriva focului bacterian se efectuează în starea de repaus a pomilor, prefloral și postfloral.
2. Fungicidele avizate în țara noastră pentru tratamente împotriva focului bacterian al rozaceelor sunt: