Organic
Tip: fertilizator

Sursa: http://inimafericita.ro/2015/06/23/fertilizatori-naturali-si-ingrasaminte-ecologice-pentru-gradina-ta/

Este un ingrasamant natural intotdeauna la indemana, si o metoda foarte buna de a recicla o mare parte din resturile naturale, de a reduce volumul de gunoi menajer. Un aport regulat de compost compenseaza pierderea humusului si reda solurilor cultivate fertilitatea lor naturala.

Este mai sarac in azot, dar mai bogat in celelalte elemente fertilizante (P2O5 – oxid de fosfor, K2O – oxid de potasiu, CaO – oxid de calciu).

Cum se face compostul – conditiile unui compost reusit

Pentru a obtine un compost reusit, trebuie sa tineti cont de trei elemente esentiale:

• o drenare a apei si un grad de umiditate adecvate,
• o buna aerisire
• resturi corect alese.

Compostul reprezinta produsul final al biodegradarii controlate (compostarii) a deseurilor organice de natura vegetala sau animala. Este un produs stabil, igienizat si bogat in humus, ce poate fi utilizat ca ingrasamant, amendament sau suport de cultura. Coeficientul de mineralizare a humusului este 1,67-1,75%, iar pentru compensarea pierderilor anuale de 1% humus trebuie sa aplicam 10 t/ha/an compost fermentat (10kg/m²), iar cresterea de la 2 la 3% humus va fi realizata in 10 ani daca se aplica 40 t/ha compost fermentat (4 kg/m²/an).

Parametrii compostarii

Fiind o biodegradare controlata, microorganismele responsabile desfasoara o activitate complexa, conditionata de patru parametri esentiali:

• Oxigenarea: Procentul de oxigen trebuie sa fie suficient de ridicat (20% in mediu). Scaderea lui sub 5% indica aparitia anaerobiozei
• Caracteristicile fizico-chimice ale produselor supuse compostarii: Raportul adecvat C/N (carbon/azot) se situeaza in jur de 25/1 pana la 30/1 si trebuie diminuat prin compostare pana la valori de 10:1 – 12: 1
• Temperatura: Este parametrul cel mai bine perceput in compostare, ea asigurand igienizarea-distrugerea germenilor patogeni si a semintelor de buruieni
• Umiditatea: Este necesara vietii microorganismelor; o umiditate de 40-70% este optima.

Fazele procesului de compostare

• Fermentare/descompunere. Presupune degradarea rapida a materiei organice proaspete de catre microorganisme cu degajare de caldura, iar prin mentinerea temperaturii de 60ºC timp de 4 zile se realizeaza igienizarea compostului. Aceasta activitate bacteriana necesita o aprovizionare cu apa si oxigen. Aceasta faza dureaza cateva zile pana la cateva saptamani. Se observa, odata cu reactiile metabolice de degradare, o scadere in volum (de 30-50%) si greutate (40-60%) din cantitatea initiala, prin pierderea apei si dioxidului de carbon.
• Maturare. In aceasta faza are loc biosinteza lenta a humusului, care nu necesita nici apa, nici oxigen si poate dura cateva luni pana cand se atinge gradul de maturare urmarit.

Efectele aportului de compost asupra solului

Aportul compostului are efecte benefice asupra solului manifestate atat fizic si chimic, cat si biologic.

Efectele fizice:

• Culoarea inchisa a solului (datorata humusului) modifica comportamentul termic al acestuia si de asemenea devine mai bun absorbant al luminii cu influenta benefica in cresterea vegetala;
• Stabilitatea structurala si porozitatea mai buna faciliteaza cresterea radacinilor si implicit dezvoltarea vietii biologice (cresterea activitatii bacteriene a solului);
• Retentia mai buna a apei de catre sol limiteaza eroziunea;
• Aportul de compost pe solurile argiloase (12: 1) permite o imbunatatire a drenajului.

Efectele chimice:

• O mai buna reglare a cantitatii de elemente nutritive pentru plante;
• Putere de tamponare ridicata (pH);
• O imbunatatire a puterii de retentie a solului in ce priveste ionii minerali sau organici;
• O actiune ce implica reactii chimice care elibereaza energie (oxidarea carbonului si hidrogenului);
• Franarea acidifierii solului.

Efectele biologice:

• Aportul humusului reprezinta sursa de nutritie pentru flora si fauna solului;
• O actiune nutritiva progresiva,
• Mineralizarea azotului,
• Eliberarea fosforului si sulfului.

Argumente pentru compostare gasesti pe site-ul Pledoarie pentru verde.

Sursa http://cultagribio.blogspot.ro/2011/12/principiile-si-regulile-de-fertilizare.html:
Compostul respectând însă principiile agriculturii biologice, un aport regulat de compost, compensează pierderea humusului şi redă solurilor cultivate fertilitatea lor naturală. Compostul reprezintă produsul final al biodegradării controlate (compostării) a deşeurilor organice de natură vegetală sau animală. El este un produs stabil, igienizat şi bogat în humus, ce poate fi utilizat ca îngrăşământ, amendament sau suport de cultură. Coeficientul de mineralizare a humusului este 1,67-1,75%, iar pentru compensarea pierderilor anuale de 1% humus trebuie să aplicăm 10 t/ha/an compost fermentat (100kg/ar). Echilibrul se menţine dacă aplicăm anual 10 t/ha compost fermentat, iar creşterea de la 2 la 3% humus va fi realizată în 10 ani dacă se aplică 40 t/ha compost fermentat (400 kg/ar/an). Fiind o biodegradare controlată, microorganismele responsabile, desfăşoară o activitate complexă, condiţionată de patru parametrii esenţiali:
• Oxigenarea: Procentul de oxigen trebuie să fie suficient de ridicat (20% în mediu). Scăderea lui sub 5% indică apariţia anaerobiozei;
• Caracteristicile fizico-chimice ale produselor supuse compostării: raportul adecvat C/N se situează în jur de 25-30: 1 şi trebuie diminuat prin compostare până la valori de 10-12: 1;
Temperatura: este manifestarea cea mai bine percepută în compostare, ea asigurând igienizarea (distrugerea germenilor patogeni, a seminţelor de buruieni);
Umiditatea: este necesară vieţii microorganismelor; o umiditate de 40-70% este optimă.
Procesul de compostare cuprinde două faze principale:
· fază de fermentare/descompunere: degradarea rapidă a materiei organice proaspete de către microorganisme cu degajare de căldură, iar prin menţinerea temperaturii de 60ºC timp de 4 zile se realizează igienizarea compostului.
Această activitate bacteriană necesită o aprovizionare cu apă şi oxigen. Această fază durează câteva zile până la câteva săptămâni. Se observă, o dată cu reacţiile metabolice de degradare, o scădere în volum (de 30-50%) si greutate (40-60%) din cantitatea iniţială, prin pierderea apei şi dioxidului de carbon.
· fază de maturare în care are loc biosinteza lentă a humusului, care nu necesită nici apă, nici oxigen şi poate dura câteva luni până când se atinge gradul de maturare urmărit.
Aportul compostului are efecte benefice asupra solului manifestate atât fizic şi chimic, cât şi biologic.

EFECTE FIZICE:
• Culoarea închisă a solului (datorată humusului) modifică comportamentul termic al acestuia şi de asemenea devine mai bun absorbant al luminii cu influenţă benefică în creşterea vegetală;
• Stabilirea structurală şi porozitatea mai bună facilitează creşterea rădăcinilor şi implicit dezvoltarea vieţii biologice (creşterea activităţii bacteriene a solului);
• Retenţia mai bună a apei de către sol limitează eroziunea;
• Aportul de compost pe solurile argiloase permite o îmbunătăţire a drenajului.-12: 1;
EFECTE CHIMICE:
• O mai bună reglare a cantităţii de elemente nutritive pentru plante;
• Putere de tamponare ridicată (pH);
• O îmbunătăţire a puterii de retenţie a solului în ce priveşte ionii minerali sau organici;
• O acţiune energică (oxidarea C si H);
• Frânarea acidifierii solului.
EFECTE BIOLOGICE:
• Aportul humusului reprezintă sursa de nutriţie pentru flora si fauna solului;
• O acţiune nutritivă progresivă: mineralizarea azotului, eliberarea fosforului şi sulfului.